Imi petrec fiecare noapte
Plangand ca simt Moartea aproape
Retezandu-mi toate sperantele
De a fi vrodata fericit
Caci Tu esti cu mult prea departe
Si tot nu reusesc sa ma fac auzit
Cand Iti spun ca Te iubesc
Si nu ma crezi...
Parca drumul spre Tine e infinit
Caci dau mereu de acelasi zid
Pe care continui sa-l lovesc
Pana cand oasele mi le zdrobesc,
Si cand cer ajutorul Tatalui Ceresc
Imi zice de fiecare data ca e doar un test,
Parca n-ar fi de-ajuns ca problemele ma coplesesc
De fiecare data cand ma trezesc.
Maria, Te iubesc!
De-aia nu incetez niciodata sa ma ranesc
Taindu-ma zilnic de prea multe ori...
Doamne te rog ajuta-ma, vreau sa ma omori!
Sangele imi e strapuns de un fior negru
Nu mai pot sa rezist in acest mediu
In care totul e sumbru intunecat si funebru,
Pana si curcubeul este monoton, inchis, ranced gri-negru.
Nu suport sa mai stau in agonie
Visand in tot acest timp
La o singura clipa in care sa fiu langa Tine,
La o singura clipa in care sa nu ma mai mint
Ca si Tie iti pasa de mine
Ca asa o sa ma omor sigur
Dar e cumplit de puternica suferinta
Mai ales ca tot timpul sunt foarte singur
Si tot ce imi ramane e numai speranta.
Dar cu fiecare incercare
De a gasi fericire
Nu reusesc decat sa sfarsesc in durere
Imi vine sa urlu
De la atata chin lugubru...
Atat de mult trebuie sa sufar in fiecare zi si noapte,
Doar pentru ca sunt blestemat
Sa Te iubesc atat de tare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu