Stau singur in parc pe o banca retrasa,
Incerc sa topesc plumbul din suflet care ma apasa...
Imi curge prin vene, le tai si astept sa iasa.
Liliecii se-apropie si gusta din sange
Si mor imediat... imi simt durerea si asta ii frange.
Lumea devine toata gri-sangeriu,
Se zice ca nu-i asa... N-am vazut, nu stiu...
Eu vad numai fiinte retrase in propriul pustiu
Care nu stiu sa iasa si invie in sicriu,
Le vad cum mor fara sa fi avut viata,
Caci si acum au privirea incruntata si in loc de inima, gheata.
Inchid ochii si-ascult... vederea ma omoara
Aud frunzele cum cad, desi e primavara,
Aud o voce, in sfarsit, calda...
Deschid ochii... Vad numai negru in fata...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu