Reprim

Nu eşti aici, şi tremur,
Iar un frig în suflet m-a cuprins,
Trăiesc din amintiri, din resturi,
Şi exist doar pentru-n vis.
Inspir un aer melancolic,
Mă simt singur şi respins.
Te aştept plângând
Întrebându-mă în gând retoric:
- De când am sufletul aprins?
De când te-aştept în întuneric?

Pân' şi cerul mă urmează-n plâns;
Şi luminile din jur
Asemene s-au stins.

- Când te chem, de ce nu vii?
Acum tu pleacă, şi nici nu mai veni...

Orb

Deschide-ţi ochii... Nu vezi?
Nu vezi cerul? Cu aura stelară?
Sau poate munţii? Ce se ridică din iarbă?
Dar Luna? Sau strălucirea oarbă?
Nici Soarele? Ce răsare-n speranţe?
Şi nici sufletul? Pe care mi-l aprinzi în scântei albe?
Deschide-ţi ochii... Nu vezi?
Şoapte căzând printre crengi,
Care se pierd adânc în zare?
Gânduri emotive trepidându-mi pieptul?
Flăcările arzându-mi glasul când regret...
Încerc să-ţi spun...

Nu vezi?