În afară eşti haos, din zâmbet monoton,
Plumb în privire, suflet diform,
Suflet plin de vid negru.
Rămân în cavou, dependent de durere,
Îţi ridic cu greu craniul de plumb,
'L-ating uşor de obrazul meu rece.
Dormi acum,
Suflet plin de vid negru!
;o3
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergere