Iertare

Plângând la marginea vieţii îmi muşc o lacrimă,
Îmi curge sânge din suflet şi cerul gri se clatină.

Te aştept... dar scuip ultima speranţă...
Legat de Tine prin iubire... Uit această datină.

Mi se lasă-n jos obrajii moi...
Cu pumnii-nchişi, cu ochii goi mă îndrept spre propria-mi paragină;
Un iad format din simple amintiri
Mă aleargă încet până încetez să respir
Şi îţi cad în genunchi să îmi cer scuze...
Dar nici nu pot măcar să-ţi arăt regretul pe buze
Şi mor singur, lovesc durerea în plin.

Sedat în cămaşă, cu un zâmbet senil
Mă gândesc la Tine şi încep să plâng venin...
Îmi revin amintirile şi mă înec într-un veşnic delir.